Testele de siguranta in cazul impactului posterior

 

 

     Cred ca stim cu totii ca masinile din ziua de astazi sunt cu mult mai sigure din toate punctele de vedere. Insa punctajul obtinut de un model la testele de siguranta face diferenta intre masini ale aceleiasi clase.

     Cand vine vorba de teste de siguranta, exista doua organizatii care tin scorul: National Highway Traffic Safety Administration (NHTSA), care loveste vehiculele de un corp solid static si Insurance Institute for Highway Safety (IIHS), care realizeaza teste cu ajutorul unui corp deformabil care se retracteaza in momentul coliziunii. . Ambele organizatii au inceput sa se intereseze de siguranta automobilelor inca din anii 1960, atunci cand publicul a devenit mai constient de acest aspect, ca reactie la aparitia cărţii “Unsafe at Any Speed” (Lipsit de siguranta indiferent de viteza), in care autorul Ralph Nader a dezbatut problemele de securitate asociate cu Corvair Chevrolet.

     Numai IIHS evalueaza in prezent protectia in cazul accidentelor din spate. NHTSA nu studiaza aceste tipuri de accidente, deoarece considera ca acestea prezinta un risc foarte mic de deces - doar circa 5 la suta din ocupantii locurilor din spate care au purtat centura de siguranta au murit in acest gen de accidente in Statele Unite in 2003. "Ne concentram pe acele coliziuni care prezinta cel mai mare grad de risc pentru pasageri", a explicat un reprezentatnt NHTSA.

     In timp ce decesele in cazul accidentelor din spate sunt relativ putine, impacturile de acest tip sunt una dintre cele mai comune cauze pentru loviturile in regiunea gatului si, de aceea, cei de la IIHS au simtit ca este important sa le studieze. "Vrem ca tetierele sa fie in masura sa protejeze pasagerii, indiferent de statura acestora," spune Lund.

     Ca si in cazul testului de rasturnare realizat de guvern, IIHS utilizeaza atat masuratori statice, cat si o evaluare dinamica pentru a stabili cat de bine poate suporta scaunul, tetiera si manechinul postat in spate un impact. Pentru a incepe, cercetatorii asaza un manechin de statura unui adult de sex masculin pe bancheta din spate ajustata la aproximativ 25 de grade - un unghi tipic pentru scaunele din spate. Se uita apoi sa vada daca tetiera este la o distanta de aproximativ 9 centimetri sau mai puţin de partea de sus a capului si la o distanta mai mică de 10 cm de partea din spate a capului. In cazul in care tetierele sunt reglabile, atunci se vor testa si in cea mai joasa poziţie, precum si in pozitia cea mai favorabila. Ca si in cazul altor teste IIHS, se face o evaluare de la "Bun" la "Slab".

     In cazul testului dinamic, se foloseste tot un manechin de marimea unui adult de sex masculin, plasat pe scaunul unui vehicul, care este apoi plasat pe o sanie care simuleaza un vehicul in stationare lovit din spate de un alt vehicul cu greutate similara, cu o viteza de aproximativ 32 km/h. Instrumentele masoara impactul asupra capului, gatului, coloanei vertebrale si trunchiului, urmand apoi evaluarile atribuite pe baza rezultatelor.

     Masuratorile geometrice statice si rezultatele testelor dinamice sunt combinate apoi pentru o evaluare de ansamblu.