Educaţia rutieră! – Alexandru RUŞI

Publicat:luni, 4 februarie 2013,  EDITORIAL | de Ultima Ora

  

     Ce este, de fapt, educaţia, cum se defineşte şi cum se măsoară aceasta şi ce reprezintă ea, educaţia, pentru o naţiune, pentru comunitatea locală şi cea naţională?
     Noul dicţionar universal al limbii române defineşte noţiunea de mai sus astfel:“ansamblu de activităţi orientate spre formarea şi dezvoltarea trăsăturilor intelectuale, morale şi fizice ale oamenilor”. Apoi, tot despre acelaşi concept, DEX - ul menţionează:“proces de influenţare sistematică într-un cadru organizat, a formării însuşirilor intelectuale, morale şi fizice”.
     Sensul acestui concept este nobil, stimulativ şi, mai ales, admirativ, în măsura în care produce rezultatele scontate! Procesul educativ este sau reprezintă una dintre cele mai importante obligaţii ale contractului social dintre stat şi cetăţenii săi în cadrul căruia organizaţiile statale se angajează a îndeplini cât mai bine sarcina educativ formativă a tineretului şi nu numai.
     Esenţa noţiunii de “educaţie” are un volum uriaş de termeni, capitole socio-economice, politice, organizatorice, comportamentale, psihice şi psihologice, ce privesc omul, relaţiile acestuia cu comunitatea şi legile, natura înconjurătoare etc.
     Cum se explică atunci faptele cu caracter penal şi contravenţional, majoritatea săvârșite cu intenţie, fapte ce atrăgea măsuri de sancţionare gradată, de la restrângerea libertăţii la sancţiuni pecuniare sau administrative moralizatoare. Poate că nici o altă stare ce contravine, mai mult sau mai puţin flagrant, ordinii sociale stabilită prin legile proprii statului respectiv, nu este mai evidentă atunci când se ajunge pe teritoriul unei ţări, ca ceea ce numim disciplină rutieră!
     Se obişnuieşte a se zice că modul de a circula, maşini şi pietoni, pe reţeaua de drumuri a unei ţări reprezintă, într-o formă comprimată, gradul de civilizaţie propriu acelei ţări şi, implicită a locuitorilor ei! Aici se regăseşte, sub o formă cât se poate de concretă, aplicarea fundamentală a educaţiei oferită, asigurată, explicată, verificată, comensurată de către stat şi instituţiile sale specializate fiecărui membru al comunităţii. Fiece disciplină şi-a creat în timp, reguli de aplicare,verificare, însuşire a noţiunilor de bază. Nu trebuie să mire pe nimeni faptul că “Circulaţia rutieră” fenomen planetar care în peste 100 de ani a cunoscut ritmuri de dezvoltare de-a dreptul explozive, a născut corolarul măsurilor protecţioniste sub denumirea de “Educaţie Rutieră”.
     Odată cu formarea cadrelor de specialitate în domeniul supravegherii şi îndrumării traficului rutier s-a edificat şi preocuparea explicării esenţei răului rutier care înseamnă suferinţă, moarte, pagube imense, distrugeri, afectarea unui număr impresionant de membrii ai comunităţii. Poate că nu este departe ziua când “Disciplina rutieră” cu subcapitole dedicate educaţiei rutiere, conduitei preventive, inginerie de trafic, sistematizare şi soluţii inteligente pentru supravegherea traficului etc. vor deveni discipline de sine stătătoare în cadrul cursurilor universitare sau preuniversitare. Cei dintâi dascăli în ale educaţiei rutiere ar trebui să fie instructorii pentru însuşirea regulilor practice pentru conducerea unui anume tip de autovehicul pe drumurile publice! Că majoritatea acestora nu prea ştiu cu ce anume se îngurgitează noţiunile de până acum este dovada peremptorie că educaţia rutieră este una dintre cele mai oropsite materii de viaţă şi pentru viaţă, faţă de care se dovedeşte, pe mai departe, desconsiderare şi suficienţă. Au apus timpurile când fiece clasă din ciclul primar, gimnazial şi liceal, avea manual de educaţie rutieră, după cum şi preocuparea unităţilor de poliţie rutieră de a asigura predarea unor ore destinate aceluiași scop. Col.Victor Beda, fost şef al Direcţiei Circulaţie din IGM s-a bătut ca un leu, dar a reuşit să înfiinţeze la câteva licee din Bucureşti şi ţară (Iaşi, Timişoara, Arad, Constanţa) câte una, două clase care finalizau anul ultim cu examen pentru obţinerea permisului de conducere categoria “B”, pentru autoturisme.
     Ideea de bază a vajnicului colonel era una simplă, dar extrem de inteligentă şi preţioasă “cu cât vom avea mai mulţi tineri cu permis de conducere, tineri bine instruiţi şi educaţi, inclusiv în domeniul circulaţiei, cu atât vom stăpâni mai bine fenomenul rutier!” Investiţia de atunci se cerea a fi continuată şi extinsă. Nu s-a întâmplat aşa ceva, dimpotrivă Cenuşăreasa educaţiei generale a înghiţit-o pe cea care oferea copiilor şi tinerilor modalităţile practice de instruire spre a se feri de riscul accidentului şi astfel “Educaţia rutieră” a fost şi este marginalizată fiind suplinită prin crearea unor forme instituţionalizate de “Comiţii, Comitete şi Comisii “ care, cronofage şi festiviste, nu fac nimic concret. Doar ceva analize periodice pentru a puncta diverse nume şi iniţiative personale ale unor persoane din spectrul politic şi administrativ. Elementul de concreteţe, măsurile cu caracter preventive educativ sunt trasate prin diverse programe ale UE care sunt înserate în capul unor documente oficiale pentru a impresiona şi, poate, speria!
     Numai cu Poliţia Rutieră, singură şi fără fonduri, fără sprijin efectiv, fără suport material, nu se poate vorbi despre realizarea uniformă a unui program naţional dedicate “educaţiei rutiere”. Educaţia rutieră reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale civilizaţiei moderne. Datoria oricărui cetăţean este de a respecta regulile de circulaţie şi, în acelaşi timp, de a participa, în mod conştient, la stimularea interesului celorlalţi membri ai societăţii pentru cunoaşterea şi respectarea acestor reguli. Fraza aceasta este un model de goliciune, de convenţionalism, elegant exprimându-ne în a explica ce este şi cum se cere a fi împlinită educaţia rutieră.
     Spre a fi convingător autorul ne oferă câteva date de ordin statistic: având în vedere faptul că anual în accidentele de circulaţie la nivel naţional îşi pierd viaţa peste 2000 de persoane şi alte 40.000 de persoane sunt vătămate corporal, mai mult sau mai puţin grav, principalul obiectiv al Poliţiei Rutiere îl reprezintă reducerea progresivă a numărului accidentelor de circulaţie. O categorie vulnerabilă în ceea ce priveşte implicarea în accidente rutiere o reprezintă minorii, în statistica accidentogenă a anului 2012 la nivel naţional fiind înregistrate 2.394 de accidente în care au fost implicaţi minorii, soldate cu 60 de persoane decedate, 617 persoane rănite grav şi 1.855 de persoane rănite uşor.
     În consecinţă, pentru îmbunătăţirea siguranţei minorilor şi prevenirea implicării acestora în accidente rutiere în perioada 21 ianuarie – 25 ianuarie 2013, poliţiştii rutieri din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa au organizat activităţi informativ - educative în rândul elevilor de la Şcoala Gimnazială nr. 7, Şcoala Gimnazială nr. 8 şi Grădiniţa „Lumea Copiilor” din municipiul Constanţa. Aproximativ 200 de elevi şi preşcolari au asistat la lecţiile susţinute de poliţişti, în cadrul cărora le-au fost explicate reguli elementare de circulaţie. Ce înseamnă: agent de circulaţie, trecere de pietoni, semafor, accident de circulaţie. Deasemenea, au vizionat un spot cu caracter educativ şi au adresat întrebări poliţiştilor.
     Fac şi ei ce pot şi cât pot! Dumnezeule Mare, atâţia oameni mor în accidente, atâţia copii dispar la vârste atât de fragede, atâţia tineri ajung în cărucioare de handicapaţi şi Educaţia rutieră este tratată, meschin şi sărac, prin câteva exemple de ceea ce s-ar dori a fi “reuşite educative”. În sărăcia noastră, dar mai ales în nesimţirea noastră educaţională şi guvernamentală, expediem una dintre cele mai de seamă obligaţiuni. “Educaţia“ în derizoriu şi odată cu acest mod de a trata problemele capitale ale vieţii asigurăm câmp liber de acţiune violenţei şi nebuniei la volan şi alăturea de acesta.
 
Sursa: http://www.ultima-ora.ro