HOTĂRÎRE cu privire la aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului

 
Întru realizarea prevederilor pct. 11 subpct. 4) al Regulamentului Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.778 din 27 noiembrie 2009, precum şi în scopul stabiliriinormelor de conduită profesională a personalului cu statut special din cadrul MAI,
Guvernul HOTĂRĂŞTE:
 
1.    Se aprobă Codul de etică şi deontologie al poliţistului (se anexează).
2.    Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.481 din 10.05.2006(Monitorul Oficial nr.75-78/527 din 19.05.2006) cu privire la aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului.
  
Prim-ministru interimar                                                           Iurie LEANCĂ
   Contrasemnează:
Ministrul afacerilor interne                                                      Dorin RECEAN
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
 
                                                                            Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr._____
din „____”_______ 2013
 
CODUL de etică şi deontologie al poliţistului
 
Capitolul I
Dispoziţii generale
 
1.    Codul de etică şi deontologie al poliţistului (în continuare – Codul) stabileşte normele de conduită pe care poliţistul are obligaţia să le respecte în exercitarea atribuţiilor funcţionale, precum şi în afara acestora.
2.    Prevederile Codului se aplică în mod corespunzător poliţiştilor, poliţiştilor de frontieră şi carabinierilor în calitatea acestora de funcţionari cu atribuţii în asigurarea ordinii de drept şi securităţii publice.
3.    Scopul Codului îl constituie:
1)    stabilirea normelor etice şi deontologice în conduita poliţistului;
2)    formarea unui cadru unic de atitudini în domeniul eticii şi etichetei de serviciu;
3)    reglementarea raporturilor etice şi deontologice ale poliţistului în diferite situaţii;
4)    formarea unor calităţi morale ale poliţistului, care corespund normelor şi principiilor de conveţuire în societate.
4.    În exercitarea atribuţiilor profesionale poliţistul se bazează pe următoarele principii:
a)    legalitatea – obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ca îndatorire fundamentală;
b)    umanismul -apărarea, în mod prioritar, a persoanei ca valoare supremă a societăţii, drepturilor şi libertăţilor acesteia;
c)    egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea – aplicarea tratamentelor egale tuturor persoanelor, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie, vîrstă, sex, orientare sexuală, avere, statut social;
d)    transparenţa– deschiderea manifestată faţă de societate în limitele stabilite de reglementările poliţieneşti;
e)    disponibilitatea – intervenţia profesională în orice situaţie pentru apărarea legii, capacitatea de a examina problemele celor aflaţi în dificultate, în limita competenţelor atribuite, ori de a îndruma către alte autorităţi;
f)     profesionalismul – aplicarea la nivelul cerinţelor şi cu responsabilitate a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
g)    confidenţialitatea – garantarea securităţii datelor şi informaţiilor obţinute în exercitarea competenţii conferite de lege;
h)    respectul – consideraţia acordată persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice;
i)      integritatea – adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi practicate în societate;
j)      loialitatea –respectarea valorile promovate de instituţie şi asigurarea îndeplinirii conştiincioase a obligaţiilor asumate;
k)    toleranţa zero faţă de corupţie –aplicarea măsurilor adecvate pentruprevenirea, depistarea, suprimarea şipedepsirea acţiunilor de comportament corupţional.
5.    Respectarea principiilor, normelor şi regulilor de conduită, stabilite de Cod, este o datorie de onoare şi morală a fiecărui poliţist indiferent de funcţia şi gradul special deţinut.
6.    Cunoaşterea şi îndeplinirea prevederilor Codului constituie un criteriu important în evaluarea activităţii profesionale ale poliţistului, precum şi un factor însemnat în promovarea imaginii MAI.
7.    Orice persoană poate pretinde poliţistului aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectarea normelor prezentului Cod. Persoanele care se consideră lezate în drepturile lor pot contesta acţiunile sau inacţiunile poliţistului în condiţiile legii.
 
Capitolul II
Bazele juridice ale poliţiei
 
8.    Structurile poliţieneşti sunt instituţii specializate ale statului, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), care activează în conformitate cu actele normative în vigoare, Constituţia Republicii Moldova şi tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.
9.    Principiile de activitate, organizarea şi funcţionarea, atribuţiile, împuternicirile şi obligaţiile structurilor poliţieneşti sunt prevăzute şi puse în aplicare prin acte legislative emise de autorităţile statului.
 
Capitolul III
Valorile morale de bază
 
10.     Poliţistul ocroteşte şi promovează valorile:
a)    unitatea poporuluiprin devotamentul faţă de poporulRepublicii Moldova, recunoscînd drepturile, libertăţile şi îndatoriile tuturor oamenilor şi cetăţenilor;
b)    statalitatea– ca afirmare a concepţiei de stat de drept, democratic, puternic, ce se sprijină pe trecutul multisecular al poporului moldovenesc în spaţiul istoric al devenirii sale naţionale;
c)    patriotism– ca un sentiment adînc şisublim aliubiriipentruţară, devotament faţă de Jurămînt, profesia aleasă şi datoriei de serviciu;
d)    datoria de serviciu– în executarea necondiţionată a Jurămîntului, legilor şi normelor profesional-etice pentru asigurarea legalităţii, ordinii şi securităţii publice;
e)    onoarea poliţistului – ce se manifestăprin reputaţia binemeritată, autoritatea personală şi devotamentul faţă de datoria civică şi de serviciu.
f)     demnitatea – ca apărător al ordinii de drept şi securităţii publice.
11.     În îndeplinirea atribuţiilor profesionale, poliţistul respectă şi apără drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, Codul European de Etică al Poliţiei.
12.     Poliţistul, conducîndu-se de cerinţele Jurămîntului, datoria de serviciu, onoarea şi cinstea profesională, îşi asumă următoarele obligaţii morale:
a)    recunoaştereapriorităţii interesului public şi de serviciu asupra celor personale în activitatea de serviciu;
b)    exercitarea strictă şi corectă a prevederilor legilor şi disciplinei de serviciu, atît în activitatea profesională cît şi în afara serviciului;
c)    opunerea tuturor formelor de corupţie;
d)    opunerea acţiunilor care jignesc demnitatea umană, actelor de tortură, tratamentelor inumane sau degradante;
e)    manifestarea unui comportament curajos în faţa pericolului sau în alte împrejurări, care necesită salvarea vieţii şi sănătăţii oamenilor;
f)     păstrarea şi promovarea tradiţiilor de serviciu, inclusiv bărbăţia şi sacrificiu de sine, parteneriatul şi ajutorul reciproc, respectul şi susţinerea veteranilor, familiilor poliţiştilor răniţi sau căzuţi la datorie.
 
Capitolul IV
Angajarea şi formarea profesională a poliţiştilor
 
13.     În funcţia de poliţist poate fi angajată persoana demnă de respectul populaţiei, care corespunde cerinţelor stabilite şi obiectivelor poliţiei.  
14.     Persoana angajată într-o funcţie poliţienească trebuia să dea dovadă de discernămînt, de deschidere faţă de societate, de maturitate şi capacităţi de comunicare.
15.     Sistemul de formare profesională a poliţiştilor trebuie să fie corect structurat, coerent, unitar, relevant, aplicabil şi să corespundă necesităţilor şi obiectivelor poliţiei.
16.     Programele de pregătire iniţială şi continuă a poliţiştilor vor asigura formarea unor profesionişti capabili să-şi îndeplinească optim atribuţiile funcţionale.
 
Capitolul V
Principii privind intervenţia poliţistului
 
17.     Poliţistul răspunde personal pentru actele şi faptele sale, în condiţiile legii.
18.     Poliţistul este obligat să se conformeze ordinelor şi dispoziţiilor legale primite de la conducătorul său direct şi de la conducătorul ierarhic superior.
19.     La primirea unui ordin, scris sau verbal, ori a unor indicaţii care contravin legislaţiei, poliţistul este obligat să refuze executarea cerinţei ilegale şi să aplice prevederile legii. Refuzul de executare a ordinului, dispoziţiei sau indicaţiei se formulează în scris şi argumentat.
20.     Abţinerea de la executarea ordinelor şi misiunilor ilegale nu atrage răspunderea poliţistului.
21.     Poliţistul care deţine o funcţie de conducere răspunde pentru legalitatea şi oportunitatea dispoziţiilor pe care le dă poliţiştilor din subordine, fiind obligat, totodată, să verifice modul de îndeplinire a acestora.
22.     În scopul determinării superiorului responsabil pentru acţiunile sau inacţiunile poliţistului subordonat, în cadrul instituţiei se realizează o structură ierarhică precisă.
 
Capitolul VI
Utilizarea forţeifizică, mijloacele speciale şi arma de foc
 
23.     Poliţistul aplică forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc numai în cazurile şi în modul prevăzut de legislaţie.
24.     Poliţistul recurge la forţă doar în cazul în care metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea atribuţiilor funcţionale şi numai în situaţii de absolută necesitate, determinate de ineficienţa somaţiilor şi acţiunilor de negociere prin care s-a încercat aplanarea situaţiei sau întreruperea acţiunilor ilicite.
25.     Acţiunile în forţă desfăşurate de poliţişti sunt subordonate principiului gradualităţii şi proporţionalităţii, potrivit căruia utilizarea de către poliţişti a  mijloacelor de acţiune permise să fie în aşa mod încît această utilizare să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.
 
Capitolul VII
Reglementări specifice ale conduitei profesionale
 
26.     Poliţistul se comportă civilizat în societate, dă dovadă de amabilitate şi solicitudine, manifestînd o atitudine politicoasă, dar fermă.
27.      Poliţistul trebuie să dea dovadă stăpînire de sine, abilităţi de gestionare a situaţiilor tensionate, dezvoltîndu-şi capacitatea de a înţelege problemele sociale, culturale şi educaţionale ale colectivităţii / comunităţii în care-şi exercită profesia.
28.     Poliţia informează, în modul prevăzut de legislaţie, autorităţile administraţiei publice, precum şi populaţia, despre activităţile sale, fără a prejudicia interesele legitime ale persoanei sau comunităţii. Poliţistul nu oferă şi nu divulgă informaţii cu diferite grade de secretizare sau nedestinate publicităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
29.     Poliţistul respectă independenţa şi imparţialitatea judecătorilor. Înrelaţiile cu reprezentanţii altor organe de drept poliţistul acordă sprijinul în vederea exercitării legale a atribuţiilor de serviciu.
30.     Poliţistul respectă dreptul la viaţa privată, la inviolabilitatea corespondenţei şi a domiciliului, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
31.     Poliţistul respectă principiul prezumţiei de nevinovăţie, asigurînd fiecărei persoane care face obiectul cercetării deplina exercitare a drepturilor sale legale.
32.     În procesul de aplicare a legii, poliţistul ţine seama de nevoile specifice ale unor categorii speciale, cum ar fi: copiii, femeile, bătrânii, persoanele cu handicap, membrii minorităţilor.
33.     Poliţistul trebuie să garanteze securitatea persoanele asupra cărora s-au dispus măsuri privative de libertate, să supravegheze starea lor de sănătate, să le asigure condiţiile satisfăcătoare de igienă şi o alimentaţi adecvată.
34.     Poliţistul nu aplică, nu încurajează şi nu tolerează nici o formă de tortură, tratament inuman sau degradant.
35.     În relaţia cu victimele infracţiunii şi martorii, poliţistul acordă, în condiţiile legii, în măsura necesară, susţinere şi asistenţă, le asigură protecţia şi îi sprijină pe timpul investigaţiilor, atunci când există riscul intimidării lor.
 
Capitolul VIII
Eticheta de serviciu
 
36.     Poliţistul manifestă respect faţă de superiorii în grad şi funcţie, demonstrează simplitate şi modestie în relaţiile cu colegii, contribuie la îndeplinirea sarcinilor dificile ale acestora, este intolerant faţă de vanitate, invidie şi brutalitate.
37.     Poliţistul-bărbat în relaţiile cu femeile trebuie să demonstreze generozitate, atenţie şi tact, să fie amabil şi politicos la serviciu şi în viaţa de zi cu zi.
38.     Poliţistul se cuvine să fie un familist exemplar, să creeze în familie o atmosferă de prietenie, bunătate, onestitate, încredere şi devotament, să contribuie la educarea copiilor prin formarea la ei a unor calităţi morale înalte.
39.     În cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, poliţistul îşi atestă apartenenţa la structurile poliţieneşti prin legitimaţia de serviciu.
40.     Poliţistul în uniformă poartă însemnele distinctive şi echipamentul special prevăzute de lege, pentru a fi protejat şi recunoscut pe timpul misiunilor.
41.     Poliţistul poartă uniforma de serviciu în conformitate cu cerinţele stabilite, curată şi îngrijită, inclusiv:
a)    nu combină elementele ţinutei de serviciu cu cele civile;
b)    respectă regulile de igienă personală şi de cultură generală;
c)    menţine permanent frizura şi înfăţişarea îngrijită;
d)    în ţinută nu ţine mîinile în buzunare;
e)    nu poartă piercing şi tatuaje.
42.     Încăperea de serviciu a poliţistului corespunde următoarelor reguli şi norme estetice:
a)    este îngrijită şi curată, fapt ce asigură organizarea activităţii şi primirea cetăţenilor;
b)    în birou nu sunt afişate placate, calendare şi alte imagini cu aspect indecent, nu sunt expuse la vedere veselă, recipiente pentru a servi masa, obiecte  de lux;
c)    diplomele de onoare, mulţumirile, alte distincţii se plasează după caz, respectînd modestia şi cumpătarea.
43.     Normele şi regulile de etichetă la serviciu prescriu poliţistului următoarele interdicţii:
a)         consumarea băuturilor, care conţin alcool, înainte şi în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;
b)         consumarea stupefiantelor, substanţelor psihotrope şi preparatelor, cu excepţia celor prescrise în modul oficial de medic;
c)         fumatul în ţinuta de serviciu locurile publice;
d)         frecventarea cazinourilor şi participarea la jocurile de noroc;
e)         conveţuirea în condiţii de imoralitate;
f)          menţinerea relaţiilor suspecte cu persoanele din anturajul interlop, condamnate sau care au o imagine publică negativă.
44.     Poliţistul aflat în deplasare de serviciu sau care reprezintă autoritatea în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţămînt, conferinţe, seminare şi alte activităţi este obligat să aibă o conduită care să nu prejudicieze imaginea ţării şi a autorităţii pe care o reprezintă, să respecte regulile de protocol şi legile ţării gazdă.
 
Capitolul IX
Cultura comunicării
 
45.     Poliţistul respectă cultura comunicării utilizînd în vorbire expresii clare, concise, logice, într-o manieră politicoasă, adecvate situaţiei.
46.     În convorbire poliţistul nu foloseşte un limbaj licenţios, vulgar şi expresii care ar manifesta o atitudine negativă şi dispreţuitoare faţă de oameni.
47.     În comunicare cu oamenii poliţistul se conduce de următoarele norme:
a)    începe comunicarea de serviciu cu salutare, se prezintă indicînd funcţia, gradul special, numele de familie, expune succint motivul adresării, la cerinţa persoanei prezintă legitimaţia de serviciu;
b)    îşi expune cerinţele şi observaţiile într-un mod explicit şi convingător, dacă este necesar, păstrînd calmul, explică sensul celor expuse;
c)    nu admite ton arogant şi grosolan, orice declaraţii şi acţiuni discriminatorii pe motive de rasă, origine etnică, limbă, religie, opinie, sex, vîrstă, naţionalitate,  cetăţenie, statut social, apartenenţă politică, avere sau origine socială;
d)    ascultă atent explicaţiile şi întrebările persoanei, fără s-o întrerupă, demonstrînd bunăvoinţă şi respect;
e)    solicită, la necesitate, într-o manieră tactică şi politicoasă, prezentarea documentelor pentru verificare şi, după caz, le restituie proprietarului;
f)     încheie comunicarea mulţumind persoanelor pentru cooperarea cu poliţia.
48.     În comunicare cu mass-media poliţistul furnizează date şi informaţii cu respectarea regulilor privind secretul profesional şi protejarea datelor cu caracter personal.
 
Capitolul  X
Climatul moral-psihologic
 
49.     Conducătorii şi subalternii menţin un climat moral-psihologic favorabil în colectiv, exprimat printr-o stare emoţională şi morală pozitivă a efectivului.
50.     În scopul menţinerii climatului moral-psihologic, poliţistul trebuie să:
a)    contribuie la stabilirea în colectiv a unor relaţii de serviciu prietenoase, bazate pe încredere şi responsabilitate reciprocă;
b)    respectă subordonarea, execută întocmai ordinele şi dispoziţiile legale primite, raportează la timp despre sarcinile executate;
c)    dă dovadă de stabilitate moral-psihologică, răbdare, perseverenţă, responsabilitate pentru acţiunile sale;
d)    nu tolerează abaterile disciplinare şi de drept, condamnă comportamentul abuziv al colegilor;
e)    nu răspîndeşte informaţii mincinoase şi tendenţioase făcute cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia colegilor.
51.     În exercitarea autorităţii, acordate prin statutul său, conducătorul are obligaţia:
1)    să promoveze normele de conduită şi să asigure respectarea acestora de către subalterni;
2)    să asigure controlul permanent asupra executării calitative şi complete a sarcinilor de serviciu de către subalterni;
3)    să demonstreze şi promoveze calităţile morale: onoarea, dreptatea, auto-critica, bunătatea, responsabilitatea, exigenţa, devotamentul;
4)    să asigure egalitatea de şanse şi tratament în ceea ce priveşte cariera profesională a subalternilor;
5)    să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a performanţelor profesionale pentru personalul din subordine;
6)    să evite criteriile discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu normele de conduită prevăzute de Cod în accesul sau promovarea în funcţie;
7)    să utilizeze pe deplin metodele psiho-pedagogice în dezvoltarea calităţilor deontologice ale efectivului.
 
Capitolul XI
Conflictul de interese
 
52.     Poliţistuleste obligat să evite conflictul de interese.
53.     Conflictul de interese este conflictul dintre exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute şi interesele personale ale poliţistului, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă a îndatoriilor de serviciu.
54.     Interesul personal al poliţistului include orice interes, material sau nematerial, care rezultă dinnecesităţile sau intenţiile personale ale acestuia, din relaţiile lui cu persoanele apropiate (soţul (soţia), părinţi, copii, fraţi, surori, bunici, nepoţi, unchi, mătuşe, cumnat, cumnată, socru, soacră, ginere, noră)sau persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile cu organizaţii necomerciale şi cu organizaţii internaţionale, precum şi care rezultă din preferinţele sau angajamentele acestora.
55.     În scopul asigurării interesului public, poliţistul:
a)    nu utilizează şi nu admite utilizarea informaţiei de serviciu sau oricărei alte informaţii legate de activitate în interese personale;
b)    nu face uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege sau de contractul individual de muncă;
c)    nu foloseşte, direct sau indirect, bunurile din proprietatea publică în interese personale.
56.     Conducătorul subdiviziunii nu admite poliţistului să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu fiind în situaţii de conflict de interese.
57.     Soluţionarea conflictului de interese se efectuează conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
       59  Poliţistul nu solicită şi nu acceptă cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale. Interdicţia respectivă nu se aplică în privinţa cadourilor simbolicelipsite de valoare materială, celor oferite din politeţe sau primite cu prilejul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de legislaţie. Modul de evaluare, evidenţă, păstrare, utilizare şi răscumpărare a cadourilor se efectuează conform actelor normative în vigoare.
 
Capitolul XII
Atitudinea faţă de corupţie
 
58.     Poliţistul nu tolerează actele de corupţie şi nu uzează de autoritatea conferită de statutul său pentru rezolvarea unor interese personale sau ale altor persoane.
59.     Poliţistul nu acceptă bani, bunuri, servicii, valori sau atenţii în scopul de a îndeplini sau a nu îndeplini atribuţiile profesionale.
60.     Datoria morală a poliţistului nu-i permite să solicite de la colegi executarea contrar legislaţiei a atribuţiilor de serviciu.
61.     Poliţistul informează superiorii şi alte organe competente despre toate cazurile de corupţie ce i-au devenit cunoscute în cadrul instituţiei, precum şi despre persoanele sau colegii de serviciu, care urmăresc scopul de a-l determina să comită un act de corupere.
62.     Poliţistul care informează cu bună-credinţă despre comiterea actelor de corupţie şi a celor conexe corupţiei, a faptelor de comportament corupţional, despre nerespectarea regulilor privind declararea veniturilor şi a proprietăţii şi despre încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese beneficiază de măsuri de protecţie, asigurate de conducătorul ierarhic superior şi subdiviziunea specializată, după cum urmează:
a) prezumţia de bună-credinţă pînă la proba contrarie;
b) confidenţialitatea datelor cu caracter personal;
c) transferul în condiţiile legislaţiei.
63.     Pentru informarea cu bună-credinţă menţionată, poliţistul nu poate fi sancţionat disciplinar.
64.     Conducătorul este obligat să întreprindă acţiunile necesare pentru prevenirea corupţiei în rîndul poliţiştilor din subordine, precum şi să poarte răspundere pentru eşecurile survenite ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a acţiunilor în cauză.
 
Capitolul XIII
Drepturile poliţistului
 
65.     Poliţistul beneficiază de garanţiile şi drepturile speciale aferente statutului său profesional. Persoana, onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională ale acestuia sînt ocrotite prin lege. Poliţistul are dreptul la: protecţie socială adecvată, măsuri specifice de protecţie a sănătăţii şi securităţii, remunerare corespunzătoare a muncii.
66.     Poliţiştii au dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate, pentru apărarea intereselor profesionale şi sociale.
67.     Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere exercitării atribuţiilor de serviciu.
68.     Măsurile disciplinare aplicate poliţiştilor trebuie precedate de o anchetă de serviciu obiectivă şi imparţială. Poliţistul este liber să exercite căile de atac prevăzute de lege împotriva măsurilor disciplinare.
69.     Poliţistul beneficiază de sprijin instituţional pentru formarea profesională şi dezvoltarea carierei. 
 
Capitolul XIV
Responsabilitate
 
70.     Respectarea valorilor şi principiilor enunţate în Cod constituie un factor important în executarea calitativă a misiunilor de serviciu, o condiţie necesară pentru încrederea comunităţii şi sprijinirea activităţilor desfăşurate de poliţişti.
71.     Încălcarea prevederilor Codului atrage după sine răspundere disciplinară în condiţiile legii.
72.     Aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, în condiţiile legii.
73.     La angajarea în serviciu, poliţistul ia cunoştinţă, contra semnătură, de normele prezentului Cod.